Sistemul nervos simpatic este o ramură a sistemului nervos autonom care pregătește corpul pentru stres sau urgențe. Acesta funcționează în principal prin fibre adrenergice și crește activitatea mușchiului cardiac, în timp ce la nivelul mușchilor netezi poate reduce tonusul și contractilitatea, în funcție de țesut.

Este cunoscut sub numele de răspunsul „luptă, fugi sau îngheață” (fight, flight, or freeze) și produce schimbări fiziologice clare:

• Eliberarea crescută a hormonilor de stres
• Inima pompează mai mult sânge către mușchi pentru a susține cererea de energie
• Ritmul respirator crește pentru a furniza mai mult oxigen
• Pupilele se dilată pentru a îmbunătăți vederea
• Activitatea digestivă încetinește
• Transpirația crește

Din punct de vedere structural, acesta include fibre preganglionare și postganglionare conectate prin ganglioni. Fibrele preganglionare sunt scurte, în timp ce fibrele postganglionare sunt mai lungi.

Doi neurotransmițători operează în sistemul nervos simpatic. Fibrele preganglionare eliberează acetilcolină, care se leagă de receptorii nicotinici de pe neuronii postganglionari. Fibrele postganglionare eliberează norepinefrină (noradrenalină), care se leagă de receptorii adrenergici din organele țintă.

Această cale de semnalizare conduce activarea în corp și influențează direct tonusul muscular, ritmul cardiac și stările interne. Când această activare crește și apoi începe să se descarce, poate produce semnale ritmice care ajung la mușchi. Aceste semnale se manifestă sub formă de contracții involuntare în tremurul neurogenic (neurogenic shaking) sau pot fi amplificate prin input voluntar în tremurul dinamic (dynamic shaking). În practici precum kundalini shaking, aceeași activare se mișcă prin sistem într-un model mai global și susținut, implicând atât straturile neuronale, cât și pe cele energetice.